bat crupa calului șarg
atât cât să-i sară praful din păr
pufnește pe nări și bate cu stângul
în colbul drumului cu copita
din buzunar scot o felie de zahăr și-i dau
când o ia mă gâdelă-n palmă
și-n ochii lui mari
mă văd eu bucuros de zâmbetul tău
felie de zahăr

eu calul tău șarg
am piedică azi la picioare
m-ai legat în pripon
cât ajung cercu-i uscat fără iarbă
tresar la zdrăngănitul oricărei căldări
dar nimeni nu mai vine cu apă...
mi-i dor de felia aceea crocantă dulce și albă

într-o zi cred că am să mă rup din pripon
și-am să zbor
singur de la un pol la alt pol
cu dinții rupând nechezând asfințitul...