licăriri la geamuri întunecate la radio
deșteaptă-te române ca-ntreg orașul românul
doarme pe el profund
tatăl nostru care ne ești în cer pentru
om venit și de fiara din om răstignit
oamenii zilei Kepler Darwin
al dracului omul și când credea că de dragul lui
i se învârte soarele deasupra creștetului
și dupa ce a aflat că de fapt e invers
cum tot așa când credea că-i de origine divină
dar era un maimuțoi evoluat și
tot al dracului azi când știe că-i un animal
ca oricare pe pământ doar că-i un pic gâdilat în genom
sfântul zilei Ștefan primul martir la bine
puhoi se țineau după Isus la greu fără reproșuri
s-au lepădat de el și i-au cerut răstignirea
câți din cei care au zvârlit cu piatra în Ștefan
nu i-au fost "pretini" desigur puțini doar
zice-o vorbă "dușmanul nu-l căta departe e
totdeauna lângă tine" Dumnezeu să te ierte și
pe tine Nicolaie că ți-ai iubit comuniștii
și ei te-au împușcat...


cu nouă ani în urmă în preajma crăciunului solemn
cu-n zâmbet trist în colțul gurii în car
te legănai pe ultimul drum tată azi doar de mâinile
tale trudite ciotoroase și aspre îmi aduc bine
aminte pentru că mă infricoșau când eram copil
dar cât de bine mă simțeam când furișat mă cuibăream
noaptea lângă tine și cât de catifelat
era alintul mâinilor tale pe creștet...


în lumina stradală înhobotat în promoroacă pe jumătate
tăiat de muchia blocului în vârf pe ultima cracă
o jumătate de cioară și-mi place să cred că cealaltă
jumătate-i de mierlă cântând în teiul înflorit
ce-mi umplea apartamentul de vis astă-vară

te-ai trezit in coada ochiului prind profilul
tău din oglindă acru cu jumătate de gură bombănind
și-mi place să cred că cealaltă e-mbujorată
și mă privește zâmbind o fi iarnă afară
și ce pot să cred că e vară și-aud bobocii
de floare trosnind și merla îmi cântă
parfumu-i suav...

undeva un pickhammer sparge asfaltul
sau poate că tu...