Trași la față copiii primeau de la minister laptele și țigara de la 10. mereu așteptau pauzele negri de anticipație și mereu trecea mai repede ca un tren spulberând coastele unei fetițe străvezii, ori chiar pielea ei e verde sau urletul ei e verde. oricum, destul de rapid bucuria dispărea și lăsa locul unei tristeți post-coitale vecină cu nostalgia. minister are un damf de mistreț, gândește fane pufăindu-și țigara cât mai regulamentar, căci profesorii nu iartă pe cei ce fumează greșit, au pedepse dintre cele mai onirice: un număr indecent de biciuri de vânt peste spate sau locul de dat cu capul de pe tablă, atât de spart de capetele diforme ale celor cu down, ei mereu greșesc, unii copii râd de ei pentru că fac fețe ciudate și țipă dar eu mă abțin, mama spune că înainte oamenii aveau bun simț etic, dar mereu scopul a fost să fim egali. ieri la ora de bombe artizanale un copil din ăștia mi-a bubuit bomba. am tras o sperietură și niște dumnezei, deși mi se spune în fiecare pauză că nu există. eu sunt un sceptic...
Nu trece seară să nu mă rog. am ajuns să fiu șeful unei bande anti teroriste din liceul terorist în care învăț, sunt privit ca un rebel, un paria, un hoinar, clochard fermecător și toți se țin după mine. mi-a zis mironescu, un prof capitalist în secret, că eu sunt singura lor speranță, și că sunt așteptat și prevestit de proorocii din vechime. Acum le-am furat unor băieți cu alzheimer țigările și mă bucur de ele stând pe gardul musculos și ierbos din fața liceului, sunt liber. e plăcut să fumezi deși e cam trist că ne obligă să o facem de mici aici. mama spune că un liceu cu profil terorist e de viitor, îmi place focul, dar eu cred că era mai bine pe vremea lui dumnezeu. uneori îl visez și-mi vorbește despre sodoma și gomora și despre viitor, un gând fatal, o idee, un fulger în minte, el cunoaște viitorul și tot trecutul, "sunt a filei 2 fețe" ne spunea femeia de serviciu când eram mari. când mă trezesc uit depre ce-a vorbește, dar ce-aș da foc la cazarma asta
asta gândea fane, și altele, în vreme ce mascații îl dădeau jos de pe gard în lovituri de picioare împuțite și-i pătrundeau carnea fragedă a inimii, plămânii încă plini de tutun, cu un cuțit bine ascuțit. i-au luat țigările și au fugit