1.Aerul doare de atâta absență, când prezența pare un simulacru de cântece înflorind în auz, iar dincolo de mirare crește un areal al îndoielii de adevărul echivoc creând dileme existențiale.

2.Liniștea gândurilor se confruntă cu tumultul și vacarmul din intelect, iar materiile lor intră în osmoză, omogenizând gândirea structurată în principii ontologice.

3.Ochii de boem știu să intuiască în estetică o arhitectură a imaginilor și în realitate un poem vast și complex, în care cuvintele simbolizează lucruri și fenomene.

4.Ciclurile vârstelor au similitudini cu ciclurile anotimpurilor, oamenii au similitudini cu copacii, însă le lipsesc statornicia și răbdarea.

5.Tăcerea se desfășoară în întunericul brăzdat de tunetele și fulgerele tumultului, pe când vorbirea este presărată cu idei desuete, iar persuasiunea strânge în ea idei inedite.

6.Elucubrațiile își plimbă stafiile din minte în suflet, care se metamorfozează în spațiul irealității în angoase, ipohondrii și anormalități.

7.Dorința mea literară sublimează scrisul transfigurând ipostazele realității, în care sunt incluse : o iubire cu masca artificialului ascunzând defectele, o credință stigmatizată de sacrilegii și blasfemii, un sine infestat de emoții dezechilibrate și o viziune amplă și multiplă iluminând esotericul.

8.Într-o lume în care totul este supus efemerității, deșertăciunii și perisabilității, bunătatea echilibrează balanța existențială, absorbind lumina pentru a dizolva întunericul, cu cohorta de tenebre cuprinzând un psihic labil.

9.Între început și sfârșit se întinde segmentul existențial, în care punctele nodale reprezintă evenimentele majore care-au influențat destinul, maximizând sau minimizând efectele desfășurării stărilor asupra psihicului și gândirii.

10.Cuvântul ce trebuie inventat pentru a descrie exhaustiv viața, conține în el pentru fiecare om o literă dintr-un alfabet al cunoașterii.