1.Negativul își așterne scabrosul peste frumusețe, întinând-o și pervertind-o în ceva ce neagă însăși viața.

2.Dorul circulă de la un om la altul în căutarea împlinirii, iar când este înghițit de genunea non-ființării, se eliberează din el strigătul reverberând în toate camerele tăcerii.

3.Poetul rezonează la estetica vieții, invocă poezia ca un panaceu cicatrizând rănile și umplând golurile adânci în care se insinuează nimicul.

4.Mi-am ermetizat interiorul pentru a nu mai auzi tumultul emoțiilor și mi-am maturizat liniștea, cu aura poemelor filozofice ale căror ecouri subtile și esoterice se multiplică în spațiul destinat cugetului.

5.O multitudine de întrebări care nu au primit răspunsuri persuasive, se așează în straturi succesive în subteranele ființei, alcătuite din ceva ce poate însemna căutarea perfectibilului și verosimilului, din care sunt formate fațetele adevărului.

6.Axa valorilor se împarte în 3 drepte : orizontala ce cuprinde vulgul obtuz și neputincios, verticala pe care urcă oamenii inteligenți, iar între ele se află dreapta oblică pe care urcă nehotărâții și dilematicii.

7.Ființa poetică este compusă din caleidoscopul stărilor sufletești, din cântecul eufonic al afectelor, din armonia dintre pulsiunile sinelui și mișcarea ordonată a eurilor și din echilibrul dintre psihedelic și cerebral.

8.Mă întreb dacă suntem robi înlănțuiți de spiritul unic al lumii, rotițe ale unui mecanism ce funcționează cu sincope, sau dacă suntem ființe libere, de sine stătătoare, sfărâmițând spiritul gregar și afirmându-ne individualitatea, ca elemente distincte în matricea existențială.

9.Clipele se aștern succesiv la infinit pe dreapta timpului, iar sămânța deșertăciunii germinează și astfel ia naștere nimicul prefigurând nefiindul înșurubat în fasongul fiindului.

10.Să modelăm materia suferinței sub formă de monade ale frumuseții, care, în osmoză cu imanența, să realizeze un catharsis, sublimând ființa învăluită în aură mizeră.