1.Substanța unui abis căscat din tenebrele nefiindului, este alcătuită din materiile fluide ale nimicului, dezechilibrului și depresiei.

2.Sunt un boem cu vocație poetică, posesorul unor gânduri fulgurante, care luminează intens și se proiectează cu viteză în idei, a căror lume se ascunde în lizierele cuvintelor.

3.Chiar dacă suferința curge constant și continuu prin albia sufletului, ne mai pasă încă de Dumnezeu și de viață, chiar dacă demiurgul e impasibil și indiferent, iar viața ternă și prozaică.

4.În viața pe care o trăim debusolați, dezabuzați și bulversați, se strecoară o non-viață, înăbușind fericirea, aspirațiile, crezurile și idealurile.

5.Chiar dacă ne simțim părăsiți de Creator, care guvernează probabil altă planetă, mai atractivă și cu potențial mai mare, ne mai pasă încă de religie și de viață, chiar dacă e străbătută de antiteze și elucubrații.

6.Timpul s-a aliat cu plictisul, spleenul și blazarea, într-un spațiu al defetismului, și capătă disonanțe, resentimente și ostilități față de oameni.

7.Când, în spațiile ființiale, lumina primește firimituri, iar întunericul se desfășoară în opulență, primim ajutor de la Spiritul divin, care ne inoculează eoni în mintea invadată de tenebre.

8.Dacă am lua de la fiecare poet ce este mai bun în creația sa, ne-am întregi poezia și i-am da nuanțe de profunzime și rafinament, însă există riscul de a cădea în eclectism.

9.Să asistăm la concertul dat de acea iubire, ce are în structura sa mult alb, multă pasiune, multă credință în partener și mult extaz.

10.Mi-ar plăcea să cred că nu există iremediabil, că totul se poate remedia, reface reconstrui, că pe ruinele a ceea ce am distrus se construiește ceva mai maiestuos, mai modern și mai remarcabil.