agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-06-06 | |
după cîteva ore în tren viii încep să miroasă a viu
așa cum după cîteva zile morților încep să le crească unghii miroase-a javel și odorizant de mașină a spray de viespi și falafel chircit pe banchetă ca porumbul surprins de îngheț încerc să-mi dau seama dacă cei din jur sunt reali ori dacă mintea îmi joacă feste undeva o doză de bere se desface cu zgomot o ușă hidraulică se închide un bătrîn îi povestește nepoatei despre albinele africane și despre negrii care au pielea neagră pentru că au locuit pe soare eu mi-o închipui pe maya cu cei doi dinți de lapte abia mijiți cum pictează cu pastă de broccoli ștergare de unică folosință mă năpădește apoi un val de căldură ca un mușuroi de furnici stîrnit din greșeală de un iepure clăpăug lipesc fruntea de geam mă întreb inutil dacă e sticlă securizată ori plexiglas prin fața ochilor trec în rafale frînturi de clădiri frînturi de cuvinte de oameni care așteaptă de oameni care sunt așteptați frînturi de sunete și lumini îmi spun că mai cumplit decît o lumină care se stinge e o lumină ce pîlpîie cînd o lumină se stinge știi la ce să te aștepți și te pregătești de-ntuneric o lumină ce pîlpîie te pune s-alegi forme niciodată complete cînd sunt sigur că nu mă vede nimeni zîmbesc trenul îmi pare un fel de bonă din indonezia care îmi cîntă de leagăn pe limba ei în țeastă se-adună scenarii ciudate oare ce-ar fi dacă-aș lăsa totul baltă să ies din trupul acesta și trupul să cadă ușor la podea ca o piele năpârlită de cobră să merg pe jos pînă în surrey sau brighton atîția turiști au străbătut țările pe bicicletă eu de ce n-aș putea în urmă tenorii din cor nu s-ar mai auzi la fel de tare mamei n-ar mai avea cine să-i cumpere apă întotdeauna la pet de 5 și întotdeauna puțin mineralizată cei de la crîșmă n-ar mai avea cui să dea ponturi pentru știri de ziar cireșul din fața balconului s-ar spînzura cu crengile proprii pentru că primăvara nu l-ar curăța nimeni zîmbesc din nou mintea îmi fuge la toți oamenii pe care m-am grăbit să-i cunosc de parcă am strîns provizii pentru ierni nucleare la capăt de linie viața îmi pare un iluzionist amator care nu știe alt truc decît să facă oamenii să dispară iar în final îți dai seama că au fost lîngă tine tot timpul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate