1.Stările pe care nu le mai putem vindeca, le extragem din suflet, iar în golul apărut să ne creăm stări noi, impregnate cu sănătate, influențând celelalte stări având un morbid incipient.

2.O stare negativă distruge râsul de care depinde veselia și inoculează plânsul acid, atacând structurile cerebrale și afective.

3.În haosul brownian se mișcă inteligența desfăcută în figurile geometrice ale rațiunii, cu dimensiuni ample, profunde și cristalizate.

4.Alături de inteligență, în haosul brownian stă prostia lovind omul inept ce încearcă în zadar să o refuze.

5.Omul se naște plângând, cu durerea implantată în ADN, înainte de naștere ființa fericit în nefiind, căci înaintea durerii stă neființa, ca o pace, liniște supreme, fără zvârcoliri, frământări, tumult.

6.Omul trăiește cu parazitul durerii toată viața, îl travestește într-un zâmbet chinuit, îi satisface capriciile, îl hrănește cu creație.

7.Când omul nu mai poate ține piept forței negative a vieții, sau când forța pozitivă este copleșită de cea negativă, lansează de sub clopotul de sticlă al vieții un urlet imens către oricine, niciunde, oriunde și nicăieri.

8.Pe vremuri găseai evadări în tine, îți cultivai escapismul și îți cizelai dialectica.

9.Acum timpul a depus aluviuni sub formă de celulită, colesterol, trigliceride și glicemie, și, pentru a scăpa temporar de timp, unii se refugiază din social și din solitudine în spelunci și taverne sordide, și își anesteziază corpul și gândurile cu alcool.

10.Genul feminin a căpătat proporții dizgrațioase, iar genul masculin vomează spleenul și repulsia față de manifestările unei vieți ce și-a pierdut atractivitatea și stimulii, o lichefiază și o bea într-o tavernă, împrumutând una din înfățișările sordide și fade ale vieții.