Doamne, mie nu mi-ai scris viața
așa cum Te-am văzut scriind
în caligrafia Ta impecabilă
când am început să respir zilele, clipele
literele înșiruite erau de nepătruns
ori de câte ori puneam întrebările

Te priveam drept în ochi
să văd mai devreme cu o secundă
dacă surâzi pentru viața mea
și când Te întuneci
Îți urmăream mișcarea mâinii
desenând toate întoarcerile mele la un timp de început -
un ghem dens de fire colorate pe care le deslușeam cu nerăbdare,
timp învățat pe dinafară sub privirea Ta
Mâna Ta pe mâna mea arcuind litere noi
și tot mai frumoase
și așa m-ai zidit, cu tot cu firele ordonat strânse
cu bucuria surâsului Tău

am încercat să rostogolesc ghemul înfășurat
ai tras un fir subțire, l-ai examinat rapid
și, dintr-o dată, l-ai deșirat
apoi ai șters încet, una după alta,
toate literele
toată viața