joc un joc nu al meu
uneori văd cum lovesc zidurile cu pumnii poate că sunt singură
atunci cănd ceilalți se țin atât de aproape
cum de bărbatul acela mă privește duc viața unui joc nu al meu
regulile inventate pe loc bărbatul acesta trage cu o armă plină cu păsări peste cer
ele au impietat dorinta de iesire
uneori port cuțite la tâmpla sau podoabă la gât
nu le vreau nu sunt ale mele
o femeie bătrână se apropie de patul meu și mă ține de mână
nu știam că o cunosc ține capul aplecat asupra-mi
din ochi curge o cerneala incoloră pe care ea o numește lacrimă
joc un joc de-a bolnavii care nu se mai curmă
între timp eu mă ocup de ale mele
iar agonia e spuză pe o pâine neagră
eu nu voi muri nu eu
io nu pot muri într-un joc care nu e
nu sutele de cuvinte scrise nu ele nu sunt mai puternice decât sufletul meu