uneori, în liniștea din mine, e o urmă stingheră pe nisip
e aerul stătut dintre ruine
sau mirarea așternută pe chip
cu chipul dublat de îngrijorare și teamă
cu nopțile mutate din ramă în ramă
cu gemete uitate pe canapea
pot să-mi adulmec trecutul și spaima e toată a mea