/

m-am culcat odată sub cuvânt
lăsându-mă acoperit ca de o aripă
altădată m-am întins peste cuvânt
lăsându-mă plutit în aer de o aripă
câteodată mă mai ascund pe sub aripa vreunei aripi
tresar încolțit de cuvinte
trezindu-mă mereu mâzgălitura
unui alt autograf celebru
care spune totul despre el
și nimic despre ea

//

de fiecare dată când vorbesc cu Tine
îmi imaginez că dialogăm
și-mi pare totul atât de real
de multe ori te întreb câte ceva
și, cu toate că îți cunosc tăcerile
mă prefac, numai așa de dragul discuției, că
îmi răspunzi tot printr-o întrebare
Doamne, nu cred că exiști
atunci de ce stai de vorbă cu mine?
pentru că oamenii nu mai știu să asculte
ori nu mai au răbdare
și pentru că îmi pari, ca prieten imaginar, mult mai real...

///

aș putea întinde mâinile spre mine
cel ce încă nu sunt tot atât de mult
pe cât încă nu-mi pot îmbrățișa plecarea
într-o parte îmi întâlnesc străbunii
în cealaltă mă regăsesc în cei care-or să vină!
dintr-o parte răsar ca o promisiune
în cealaltă îmi întind ramurile a împlinire...