o floare face unghi perfect cu
ceea ce aș fi vrut să-ți vorbesc
e clar că acolo se zbate culoarea roșie,
între dâra de sânge și nisipiul serii,
toamna ne trimite răvașe,
nu avem cum să le descifrăm nu avem cum să rămânem,
suntem atât de departe,
o răceală ca asta nici nu mai poate exista