361.Pseudo-supraviețuirea inculcă în om fatalitățile, zădărniciile şi deşertăciunile, astfel că acesta nu mai deține niciun reper ontologic şi este manipulat de haos.

362.Pseudo-supraviețuirea intensifică laşitatea împingând omul la expectanțe, procrastinări şi iresponsabilități şi care asociază asumările, discernământul şi incumbările cu obstacolele, traumele şi distresul.

363.Pseudo-supraviețuirea nu-şi poate însuşi curajul, determinarea şi tenacitatea facilitând inițiativele, schimbările şi versatilitățile şi a căror persistență măresc, întăresc şi maximizează potențialul, voința şi reziliența.

364.Pseudo-supraviețuirea posedă o rezistență minoră, atrofiată şi care nu cooperează cu celelalte entități pozitive ale omului, având ca efecte nedezintegrarea obstacolelor şi piedicilor care se cumulează provocând distresul.

365.Pseudo-supraviețuirea prin eşecurile sale repetitive şi multiple favorizează apariția unei non-voințe fiind sursa defetismului, fatalității, renunțării şi anemiei.

367.Când pseudo-supraviețuirea se înconjoară cu un câmp respingând normalitatea, raționalitatea, calitățile şi pozitivitățile, îşi activează o non-reziliență modelând inadaptarea, inadecvarea şi incapabilitatea.

368.Pseudo-supraviețuirea activează disfuncționalitățile multiplicând ineficiențele atrăgând pierderile şi non-beneficiile.

369.Pseudo-supraviețuirea inversează efectele eficienței, randamentului, profitului şi fiabilității, substituind câştigurile cu pierderile.

370.Pseudo-supraviețuirea generează efecte negative asupra sistemului omului de care s-a cramponat, proiectându-i entropia din exterior în configurațiile sale şi făcându-l disfuncțional.

371.Pseudo-supraviețuirea dislocă structura ființială, având ca efect descentrarea din ființare a oamenilor lipsiți de repere şi de sisteme de referințe.

372.Pseudo-supraviețuirea subevaluează activitatea spiritualității, a spiritului şi a conştienței ca fiind superfluă şi aderă la un materialism atrofiat de marote, griji, aprehensiuni şi puncte slabe.

373.Falimentul existențial dacă se acutizează şi omul nu găseşte niciun paliativ pentru a-l anihila, decade pseudo-supraviețuirea în sub-supraviețuire în care se insinuează suicidul.

374.Când omul se respinge pe sine şi ajunge să îşi desfidă ființarea şi pe sine însuşi, riscă să îşi piardă aderența la sub-supraviețuire şi să cadă în neant.

375.Pseudo-supraviețuirea care se foloseşte de resursele spirituale, volitive, mentale, vocaționale, creaționale şi profesionale cu care să înlăture negativările şi să plieze pe existență germenii pozitivărilor, face saltul înspre supraviețuirea conectată la adaptabilitate, normalitate şi adecvare.

376.Pseudo-supraviețuirea dacă îşi purifică deşeurile, rebuturile, reziduurile şi mizeriile existențiale ce o predispuneau la promiscuități, degradări şi degenerări, urcă înspre supraviețuirea în care omul îşi controlează minusurile şi deficiențele şi îşi valorifică plusurile şi calitățile.

377.Pseudo-supraviețuirea induce dihotomiile în mental, suflet, sine şi existență şi dacă nu poate ocoli pervertirile, preferă ateismul fără nicio perspectivă în locul religiosului cu perspective divine.

378.Pseudo-supraviețuirea se mişcă prin spațiile zădărniciilor care nu pot atrage bucuriile, fericirile, încântările şi veseliile revigorante, stenice, vivifiante şi care distrug împovărătorul, dezabuzarea şi scepticismul.

379.Pseudo-supraviețuirea atrage non-beneficul care îşi impune în viață defavorabilul, dezavantajele şi negativările şi care este sursa indispozițiilor şi insatisfacțiilor.

380.Omul în care s-a încastrat pseudo-supraviețuirea glisează între nefericire şi blazare, sațietate şi resemnare, apatie şi anemie, spleen şi ataraxie.

381.Omul mişcându-se printr-o pseudo-supraviețuire asimilând nimicniciile, se familiarizează cu 0-urile, care dacă li se aplică vieții, o siderează şi o colonizează cu nimic.

382.Pseudo-supraviețuirea umple ființarea cu sterilul ce o pustieşte, împuținează şi îi creează goluri, vacuități şi hiatusuri generând non-timpul.

383.Extra-supraviețuirea inserează în spațiile ființiale fertilul ce dă prolificitate şi fecunditate activităților, pasiunilor, vocațiilor şi creației.

384.Extra-supraviețuirea aparține unor oameni care au calitatea de a descoperi punctele nodale cu consistențe de uluitor, fascinant şi superlative de pe traiectoria destinală.

385.Extra-supraviețuirea urmăreşte cu obstinație superlativele, extra-urile, bunele-dispoziții, cu scopul de a şi le însuşi şi de a le face accesorizări benefice ale vieții.

386.Extra-supraviețuirea manifestă discrepanță față de pseudo-supraviețuire, una caută optimul pentru a conferi calitate vieții, cealaltă nu poate evita non-optimul.

387.Extra-supraviețuirea dacă adaugă la sistemul uman eficiența, funcționalul, randamentul şi fiabilitatea, face saltul la extra-adaptabilitatea gestionând şi procesând profiturile, câştigurile, gratificările şi beneficiile.

388.Extra-supraviețuirea dacă nu găseşte soluții şi metode cu care să respingă ineficiențele, eşecurile, disfuncționalitățile şi deficiențele, decade în supraviețuirea având abilitățile de a evita non-sensurile, 0-urile şi genunile, însă neputându-se elibera de stres, îndoieli, incertitudini şi marote.

389.Extra-supraviețuirea s-a pliat pe viața unui om înzestrat cu creativitatea ce-i stilizează, estetizează, sublimează şi inovează ființarea.

390.Omul-universal şi-a construit o extra-adaptabilitate în care a inserat punctele forte, extra-calitățile, universalitatea şi superlativele.