amurg
trenul pleacă
ne facem cu mâna
cum nu ne-am făcut niciodată
eu frate mai mic
tu soră mai mare
suntem cu zăpadă pe tâmple
amurg trenul pleacă
unde am rătăcit o tinereţe întreagă

şeful de gară neutru loveşte în mers
paleta de coapsă
intră pe-o uşă
trenul a depăşit curba vederii
ridic spre apus privirea la cer
e de-un albastru virgin
şi parcă mă tem
să traversez calea de fier rămasă pustie

calc trotuarul pavat
gara rămâne în urmă
în sus şi în jos maşini cu faruri aprinse
intersecție
semaforul se-aprinde pe roÅŸu
aÅŸtept
maşinile trec ca scăpate din puşcă
sub coaste un iepure saltă alert
mi-i dor de mama de tata de noi
cu timpul dat înapoi
mi-e dor de Acasă...

20.01.2022