Și mie ziceți-mi, vă rog, Irinel, ca să nu greșiți și să vă adresați cu "domne Georgescu", "domne Columbeanu". Eu așa aud pronunțarea mai rapidă a lui "domnule". De obicei, atunci când vorbesc la persoana a treia, ca la vreun eveniment, în fața mai multor indivizi, pot folosi dacă vreau și "doamna poetă X", "domnișoară poetă Y", ori "doamna X", "domnișoară Y", însă nu-i deloc greșit să rostesc simplu prenumele și numele "X" de pe copertă, "Y" de pe afiș. De ce este permisă tutuirea în literatură? Pentru că în orice domeniu cultural, artistic, științific este recomandată tutuirea între colege și colegi. Aici, pe Poezie.ro, este ca o familie, un cenaclu mare al literaturii române. Suntem niște oameni mai mult ori mai puțin familiarizați cu tutuirea. Cu pronumele de politețe, de reverență... doar dacă vrem să fim așa, mai oficiali. Nu sunt pe coridoarele unei instituții, nu suntem îmbrăcați la patru ace. Deseori stăm în halate de casă, ori în salopete. Chiar și în tricou, maieu (maiou). Uneori în costum de plajă. Observăm și noi cum dorește persoana cu care vorbim să ne adresăm ei, după cum ne spune nouă. Eu spun așa: fiecare membru să înceapă întâi cu adresarea la persoana a doua singular, ori direct cu numele și prenumele. Dacă nu-i diferența de vârstă niciodată un impediment pentru tutuire, atunci s-o folosim pentru cine acceptă, pentru că e mai sănătos și mai frumos, pentru o camaraderie literară adevărată. Apropo, pe lumea cealaltă se mai folosesc domnia voastră, dumneavoastră, domnișoară, doamnă, domnule? Nu s-or folosi doar prenumele (atașate și numelor de familie)? Așadar, eu sunt Irinel (puteți să-mi spuneți și John, dacă vreți puțin simplificat, pentru că mai alintat nu mi se poate zice)! Nu mă mai domniți, căci la mine sună puțin ciudat. Dacă uitați, nu mă supăr deloc. Dar făceți-o în engleză, germană, vă rog, cu "mister" și "herr". :) Glumesc!
Accept și Geo Iri, John Iry, Iri Nelu!

P.S. Ar fi înstrăinare simandicoasă, foarte dureroasă, dacă s-ar accepta de către membrii Poeziei.ro domnirea obligatorie. Și trupurile s-ar îndepărta cu prilejul schimbării replicilor, "doamnă Ixulescu în sus, domnle ori domne Igreculescu în jos" în comentarii. Corpurile amândurora dintre membrii unei conversații parcă s-ar îndepărta, parcă ar fi unele deja... cosmice.
De coșmar senzația ridicării frigului la uitarea partenerului de discuție, a colegului de site. Adevărat s-ar adeveri titlul unui cunoscut volum de versuri al lui Nichita Stănescu: "Măreția frigului", din 1972. Iar eu vreau să port tricou pe site. Nu mănuși!