agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Venus and Adonis ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-08-03 | [This text should be read in romana] |
Gテ「ndirea medievalト a interpretat afirmaネ嬖ile aristotelice referitoare la capacitatea de a raネ嬖ona a omului ca fiind unul dintre atributele nesemnificative ale fトパturii umane. De asemenea s-a referit ネ冓 la dimensiunea socialト, テョn diferitele sale forme, pe care o considera ca una dintre caracteristicile secundare ale persoanei umane. Astfel, pentru autorii medievali, esenネ嫗 umanト nu avea nimic de a face cu afirmaネ嬖a lui Aristotel care descria omul ca animal politic, ci doar cu faptul cト acesta punea テョn luminト modul テョn care oamenii alcトフuiesc ネ冓 trトナesc natural ca unitトκ嬖 comunionale ce pot fi definite ca fiind ネ冓 manifestトビi politice. テ始 viziunea lor afirmaネ嬖a lui Aristotel oferea o descriere a unui mod de viaネ崙 uman ネ冓 nu a atributelor politice care definesc existenネ嫗 ネ冓 fトパtura umanト care se manifestト ca expresie a unei comuniuni ネ冓 a unei responsabilitトκ嬖 comunionale de care numai ea este capabilト. Sociabilitatea, prin urmare, nu constituia テョn Evul Mediu o proprietate particularト ネ冓 promotorie proprie fトパturilor umane. Cu alte cuvinte, テョn cultura acelor vremuri, toネ嬖 oamenii erau consideraネ嬖 capabili sト rテ「dト pentru cト posedト capacitatea de a rテ「de, fトビト a conta dacト rテ「sul sau acネ嬖unea de a rテ「de sunt reflexul gテ「ndirii raネ嬖onale ネ冓 cト rezultト テョn urma unor reflecネ嬖i care apar テョntr-un context dat. Prin urmare, potrivit acestui raネ嬖onament, テョn gテ「ndirea medievalト, テョn principiu, fトパtura umanト existト ca animal raネ嬖onal, dar, deネ冓 este conネ冲ientト de sine, este lipsitト de caracteristici comunionale sau politice care sト テョi confere specificitate, motiv pentru care oamenii pot vieネ孛i ネ冓 fトビト a avea alトフuri membrii unei comunitトκ嬖.[1]
テ始 acest context argumentul final pe care se sprijinト Aristotel pentru a afirma dimensiunea politicト ネ冓, ca atare, comunionalト a fトパturii umane, poate pトビea surprinzトフor. Stagiritul susネ嬖ne ネ冓 afirmト cト テョn cadrul comunitトκ嬖i umane, ca forme, exprimトビi ネ冓 alcトフuiri politice, ceea ce conferト demnitate ネ冓 integritate desトプテ「rネ冓tト omului, exista deja テョn naturト fトパturilor umane individuale. Acest adevトビ reiese din faptul cト oamenii sunt legaネ嬖 テョn comunitate ca pトビネ嬖 ale unui テョntreg. Pentru a explica aceastト paradigmト, acesta ilustreazト relaネ嬖a parte-テョntreg apelテ「nd la analogia dintre om ネ冓 organele trupului sトブ care nu pot exista decテ「t ca pトビネ嬖 ale unui corp complet. Comparaネ嬖a aceasta aratト cト o persoanト umanト constituie テョn comunitate ceea ce reprezintト organele pentru corp. Un argument similar folosit de Aristotel テョn acest sens テョl テョntテ「lnim ネ冓 テョn De anima, unde celebrul gテ「nditor elin aratト cト un ochi este un ochi datoritト capacitトκ嬖i acestuia de a vedea ca organ distinct. Lipsit de vedere, un ochi rトノテ「ne un ochi doar ca numire, la fel cum numim ochi ochiul unei statui sau al unui orb[2]. Organele テョネ冓 au funcネ嬖i proprii doar atunci cテ「nd ネ冓 le exercitト ca pトビネ嬖 ale テョntregului. Odatト separate acestea テョnceteazト sト mai fie ceea ce au fost. Extrapolテ「nd, テョnネ嫺legem cト acei oameni, ca ネ冓 comunitatea umanト care se manifestト ネ冓 se exprimト solitar, nu mai pot fi consideraネ嬖 cu adevトビat nici fトパturi ネ冓 nici expresii ale universului personal uman. De aceea atributul politic al fトパturii umane, chiar dacト nu este esenネ嬖al pentru oameni, rトノテ「ne o condiネ嬖e necesarト テョn exercitarea funcネ嬖ilor specifice care fac ca oameni, practic ネ冓 teoretic, sト fie umani. Cei care nu pot exercita aceste funcネ嬖i sunt oameni doar cu numele, doar ca numire. Astfel テョnネ嫺legem de ce conceptul aristotelic parネ嬖al-テョntreg culmineazト cu afirmaネ嬖a: 窶朧ricine nu poate forma o comunitate cu alネ嬖i sau care nu are nevoie pentru cト este autosuficient, nu face parte din un oraネ-stat 窶 el este fie o fiarト, fie un zeu.窶拏3] Prin urmare, fトパturile umane sunt animale politice prin natura lor, iar oamenii care trトナesc テョn テョnsingurare sunt fie fiare, dacト deficienネ嫗 naturii lor テョi face incapabili sト trトナascト cu alネ嬖i, fie sunt ceva dintr-o altト dimensiune a existenネ嫺i, datoritト incapacitトκ嬖i lor de a relaネ嬖ona cu alte persoane.[4] Compararea aristotelicト a fトパturii umane cu organele corpului se bazeazト pe definiネ嬖a datト unui lucru sau a unui obiect despre care putem spune cト sunt prezente ネ冓 integrale atテ「t timp cテ「t テョネ冓 pトピtreazト capacitatea ネ冓 posibilitatea de a-ネ冓 exercita funcネ嬖ile corespunzトフoare. O mテ「nト tトナatト テョnceteazト sト mai fie o mテ「nト nu pentru cト se descompune, ci pentru cト nu テョネ冓 poate テョndeplini funcネ嬖a ca parte a unei fiinネ嫺 umane integrale. Separatト de corp, mテ「na nu ar mai putea fi mテ「nト realト chiar dacト ar fi menネ嬖nutト テョn viaネ崙 prin mijloace medicale avansate. De asemenea, deネ冓 nu este esenネ嬖al ca un ochi sト facト parte dintr-un corp complet, a fi parte a unui corp integru este necesar pentru a avea capacitatea de a vedea, capacitate care, la rテ「ndul ei, este esenネ嬖alト pentru ca ochiul sト poatト fi definit ca ochi. テ始ネ嫺les テョn acest fel, miezul analogiei aristotelice nu se referト la faptul cト oamenii nu pot supravieネ孛i singuri 窶 tehnologia de azi a conceput numeroase dispozitive care pot exercita solistic simネ孛ri umane precum vederea, auzul sau atingerea ネ.a. 窶 ci, mai degrabト, ideea este cト ei nu テョネ冓 pot actualiza deplin natura umanト テョn totalト solitudine. De aceea, a avea suflet raネ嬖onal nu este suficient dacト nu este deネ嬖nutト ネ冓 capacitatea de a-l conネ冲ientiza ネ冓 テョnnobila. Iar, a deveni un agent uman cu drepturi depline, care este capabil de o viaネ崙 virtuoasト dedicatト activitトκ嬖lor intelectuale de tip practic sau teoretic, necesitト educaネ嬖e ネ冓 viaネ崙 moralト. Odatト ce o persoanト a crescut, poate rトノテ「ne テョn viaネ崙 fトビト conexiuni umane, dar atunci nu trトナeネ冲e o viaネ崙 umanト ネ冓 nu actualizeazト esenネ嫗 umanului テョn activitatea ei, ci, ceea ce face, face fトビト a mai fi om.[5] [1] David J. Depew, Humans and Other Political Animals in Aristotle窶冱 窶曰istory of Animals窶, in Phronesis, Vol. 40, No. 2, (1995), pp. 156-181 pp. 162窶163. [2] Juhana Toivanen, Beasts, Human Beings, or Gods? Human Subjectivity in Medieval Political Philosophy, Jari Kaukua and Tomas Ekenberg, (eds.), Subjectivity and Selfhood in Medieval and Early Modern Philosophy, (Studies in the Philosophy of Mind, 16), Springer, 2016, pp. 181-197, p. 281. [3] Aristotel, Politica, Redactor Nicolae Nトピtase, Editura Cultura Naネ嬖onalト, Imprimeria de Vest R.A., Oradea, 1996, p. 6. [4] Cary J. Nederman, Community and Consent: The Secular Political Theory of Marsiglio of Padua窶冱 Defensor Pacis: Secular Political Theory of Marsiglio Padua窶冱 窶曠efensor Pacis窶, Rowman & Littlefield Publishers, Lanham and London, 1994, pp. x-163, p. 31. [5] Juhana Toivanen, op. cit., pp. 281-282.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy