la ce mai foloseşte această luciditate
când mâinile au devenit tot mai sigure că nu pot întoarce timpul
când devii tot mai sigur că oamenii care-au plecat au fost făcuţi pentru asta

strângi pasta de dinţi cu furie de parcă ai aplica un garou pe o umbră
laşi apa să curgă te uiţi în oglindă îţi închipui că eşti o icoană miraculoasă
care-a început brusc să plângă
săpunul lichid se prelinge ca un coit întrerupt
tragi aer în piept din comoditate eşti un bărbat între două vârste blazat
n-ai curaj să spui vieţii adio deşi nepotrivirea de caractere
e prea evidentă

la magazinul din colţ cumperi chibrituri made în pakistan
te gândești la o sobă de fier la o gâscă umplută cu prune şi mere
la un pom de crăciun la bunica ce scrie pe un şerveţel aveţi grijă de mama
apoi zboară într-o strălucire unde nu este nici frig nici foame nici supărare
dar tu nu eÅŸti christian andersen
nu ai papuci de pâslă din care să faci leagăn pentru nenăscuţi
pe cutie scrie 30 de beţe înăuntru doar 10
îţi spui că pentru asta
pakistanezii îşi merită soarta

eşti mai conştient ca oricând că totul se rezumă la urme
altfel nimeni nu va ÅŸti nimic despre tine
nici cum o duci nici cât bine ai făcut altora sau dacă te-ai lăsat de băut
e ca atunci cînd ieşi într-o seară să duci gunoiul ridici ochii spre cer
ca un halterofil pregătit să doboare un record mondial la smuls lucruri ce nu există
pe cer o lună sătulă de alăptat pisici de pripas
te grăbeşti în casă febril întocmeşti planuri
despre cum să dai de ştire altora
că nu mai exişti

atâtea lucruri au rămas de făcut şi de dat
cine va şti parola ta de mail să intre din când în când să şteargă
comunicatele de presă care ţi-au fost mai aproape ca oamenii
cine va intra pe contul tău de pe feedly să marcheze feedurile ca toate citite
cui să dai codul pin să-ţi închidă contul
pentru ca alţii să nu achite comision de administrare
cum naiba să faci să scoţi de pe telefon mesageria vocală
să nu dai speranţe apropiaţilor
cum să retragi toate cv-urile trimise ca nu cumva angajatorii să te creadă neserios
cum să înştiinţezi statul din timp că moartea nu e un ajutor social

te umflă râsul când te gândești că toată viaţa te pregăteşti de parcă
ai lua meditaţii pentru bacalaureat de la un profesor ce nu plăteşte impozit
şi după ce dai proba scrisă la datul colţului ca materie opţională
vrei doar să iei notă de trecere pentru că oricum ai loc de muncă asigurat
ca ajutor de sudor la balamalele cerului
ai face orice numai ca oamenii să înţeleagă
nu să treacă prin tine ca printr-un showroom auto
să spună că şi-ar dori dar nu-şi pot permite
să faci din tine un coş de nuiele în care femeile să-şi ascundă pruncii
să-i arunce pe nil sau pe apa sâmbetei în speranţa că nu vor creşte
necunoscuţi

ce-ţi mai rămâne e doar acest somn transformat tot mai des în accident rutier
te trezeşti amorţit contorsionat eşti fericit că ai visat oameni
chiar dacă i-ai scăpat printre degete
senzaţia stranie că cineva te priveşte dar nu
pe urmele tale doar ziua ca un ghepard ce adulmecă
un pui rătăcit de impala