Iată doi oameni într-o grădină
Inventând moartea
Propria moarte
Nu sunt sinucigași
Poate suprarealiști
Era totul atât de frumos
Și pe ei îi interesa
Dacă se poate mai frumos
Sau dacă se poate diferit
Oricum, să fie altfel
Nu poți să spui
Că se gândeau la zgârie-nori
Deoarece nici nu și-i puteau imagina
Dar puteau face ceva interzis
Și se suiră în măr
Iar Adam dătu vina pe șarpe
Care răzbunător îi spuse Evei
Că dacă mănâncă totul va fi diferit
Ea îi spuse lui Adam
Că totul va fi frumos
Și mai plini de i.portanță mâncarăm
Ea mâncă în schimbul unei coaste
De atunci femeia ia bărbatului două coaste
Iar noi plini de importanță născocim
Mereu lucruri noi
Ca să-i demonstrăm Domnului
Că suntem demni de Cina cea de Taină
Deoarece am mâncat din pomul lui
Și prin firul povestirii
S-a demonstrat că omul
Are voie la masă cu Domnul
Măcar cât se scutură
De lupta cu moartea
Și cu spiritul de luptător din el
Iar la sfârșit Domnul îi spuse șăgalnic
Că i-a trebuit 7 milenii
Să-și dea seama că este făcut
După chipul și asemănarea lui Dumnezeu
Și poate cere un Învățător
Și Domnul l-a promis pe Messia
Că mâncăncând mere nu se învață
Ci iubind aceasta
Și dacă nu se poate prin iubire
Se mărește doza