POVESTE

Ce face biserica trupului alb
pin patria singurătății mele?
când dau pe afară visele din cocon
bătăile inimii mele îmi sunt străine,
dar trag la cel mai frumos jug
cu îngeri de mătase,
poezia se dă jos, singura de pe cruce...
reinventându-și dumnezeirea
ia-mi tâmplete în palmele tale
sau încălzește-mi mâinile
timpul se scurge din mine fără mine...
acum pot să cad
pe-un pat de trandafiri din ...moarte!