uneori te simți atât de singur încât
toate organele se adună în jurul inimii
ca like-urile la un reel cu un shar pei
care latră în somn
totul se-ntâmplă de-a-ndoaselea
luna răsare dimineața și încălzește înțepător
soarele iese noaptea sfrijit și disforic
oamenii se sprijină de sicrie ca de niște premergătoare
fac primii pași dumnezeu îi filmează
roșu de emoție până-n vârful urechilor
morții sunt coborâți în uter bocitoarele îi îmbracă
în lichid amniotic
tu fredonezi
alouette gentille alouette
je te plumerai la tête

te gândești cum să faci absurdul mai suportabil:
ți-ai vinde drepturile de autor numai să simți o strângere prietenească de mână
te-ai înrola pe un submarin clasa typhoon
ca să primești mailuri de la străini care te felicită pentru curaj
nu numai mailuri de la discovery think tank
în care ești întrebat ce părere ai de noul sezon
al căutătorilor de aur din marea bering
ai organiza nu o zi
ci o viață a porților deschise
ți-ai tăia sternul cu un ferăstrău de oase
cum taie primarii cu foarfeci supradimensionați panglici la inaugurări de autostradă
i-ai pofti pe toți înăuntru
la demonstrații de judo moonwalk allelluia de mozart și alte lucruri pe care te pricepi cel mai bine să le faci pe jumătate
vrei să arăți tuturor că nu ești cămila
care a plecat după coarne
și s-a întors fără urechi

sunt zile în care totul mustește de oameni
tu stai și-i privești cu jind cu invidie cu stupoare
te consolezi dacă tot ce-i firesc ar conta
peștele n-ar mai fierbe în apă
ești atât de singur încât
trupul își ia tălpășița din tine
ca un adolescent care știe că a făcut ceva rău
în lipsa lui îți dai umbra jos
și te apuci sa cari înapoi
lumina în soare