nu mai știu dacă adăposteai vântul arșița de gheață
a iernii
îmi amintesc de tine în vernil
privirea ta parcă din totdeauna plecată spre mine
mă-nlănțuiai cu mituri
eu îmi doream o frumusețe simplă mici încireșări
și nesfârșit destinul


nu sunt ofelie


îmi amintesc uneori cum dormi fără mine
eu veghea dinspre versurile tale
neîndrăznind să-nchid ochii


știam că îmi dispari
literă cu literă


nu cred că mi-ai lăsat salvia buzelor
pe linia nopții
poate doar un luciu veșnic
undeva în locul unui semn de noroc


mai cântă-mi când nu ești
mă ascult doar prin tine
astăzi