mi-e atât de somn iarna asta că am ajuns să-mi descos venele îmi caut sângele port șosetele astea de teamă că mi-ai putea primi picioarele goale în viața ta
de ce nu ne-am sinucide împreună e atât de simplu își așează fiecare minuțios halca lui de carne amanetabilă pe asfaltul răscolit de atâtea trăiri profunde și așteptăm
până la urmă pentru o sumă egală cu ignoranța la pătrat un taxi o să ne ducă la destinație etc
dragostea noastră nu mai are aceleași simptome eu mă trezesc dimineața căutându-mi șosetele cu elefanți roz
tu pleci noaptea să te întinzi în alte intersecții cu îngeri asexuați
până și dumnezeu poartă măști azi de exemplu a fost ken a avut o căsnicie fericită cu barbie și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți punct și end of story
ieri îl vedeam supărat a nins toată ziua proastei ăleia de la parter i-a veni menstuația înainte să apuce să-și crească nuferii în îngheț mai bine ne-ar lua dracul sub aripa lui
știi ce paralelismul tău ieftin cu viețile sfinților nu mă mai impresionează
e frig
mi-e foame și ți-aș bea veninul dintre gânduri dacă semafoarele monocrome nu mi-ar face greață
n-am simțit pulsațiile urii tot mai prezente poate pentru că e atât de simplu că nici nu-mi pasă că nu știi să-mi vezi decât partea stângă necontrolabilă
prefer să-mi croșetez cerurile să mă îmbrac cu ele dimineața și să umblu fără mănuși fără șosete fără bandă adezivă la gură și sânge curgând din rănile spelbe
de dragul tău mi-am decorat inocența cu un ștreang tic tac tic tac
aștept primul cutremur să-mi deplaseze scaunul de sub picioare