Pentru ca n-am reusit in ultima vreme sa le răspund celor care mă întrebau ce mai face Ilorian, pentru că prea adeseori le-am răspuns telegrafic, pentru că am uitat să mulțumesc uneori, vă scriu acum tuturor.
Și pentru că lucrurile nespuse dor,sapă să-și găsească făgașul.
Ilorian locuiește doar cu tatăl său, au avut o menajeră, dar a plecat ...
Cum se descurcă, mă tot mir și eu...Imaginați-vă că v-ați trezi intr-o dimineață cu mâinile si picioarele legate fedeleș.Mersul la baie, dușul călduț, gimnastica de inviorare, cafeaua neagră, îmbrăcatul, plimbatul câinelui, serviciul, toate acestea sunt de-acum amintiri.
Pe Ilorian îl ajută tatăl său, ca pe un bebeluș, să se ridice, să mănânce.Un om bătrân cu copilul lui de 40 de ani, neajutorat ca un prunc...
În cea mai mare parte a timpului citeste, apoi scrie.Nu poate sa scrie mai mult de-o oră îi amorțesc degetele...Apoi se roagă, citește psalmii cu exerciții de respirație, se simte mai bine, citeste și scrie din nou
Uneori țiuie telefonul, a primit un mesaj.E singurul lui mod de a comunica cu exteriorul. Semnalul e slab, o convorbire n-ar fi posibilă. Iar telefon fix n-a avut niciodată, nu are nimeni, nu există Romtelecom în comuna Popești, județul Vâlcea, in anul de grație 2006.
In aceste condiții vestea că poeziile îi sunt citite pe internet, că au apărut comentarii, a fost un fel de întâlnire cu extratereștrii.
Apoi a inceput să primeasca scrisori, mesaje, chiar o propunere de colaborare plătită la revista Arhiepiscopiei din Alba-Iulia .Domnule Liviu Stanciu,felicitări pentru perseverența dumneavoastră, Ilorian s-a bucurat enorm.
A fost pentru prima oară cănd i s-a întâmplat să câstige bani muncind, scriind.Lui i s-a refuzat până si bucuria de a munci si a fi plătit.Despre mizera indemnizație de handicapat să nu mai vorbim...
Apoi din ce in ce mai multe mesaje, scrisori.
Abonamentul la România literară si cărți de la Marina Samoilă,și mesaje calde
A ajuns și antologia, Marina, binecuvantați fie întemeietorii ei, că de multă muncă și alergătură la postă m-au scăpat.Ilorian insista să-i spun cine e X, ce a scris,si eu scoteam la imprimantă o selectie,sper reprezentativă, să-și facă omul o idee despre comentatorii lui.
A venit apoi uluitoarea propunere a Teei Mirescu de a sponsoriza un volum.
Vă imaginați ce a urmat, manuscrise, selectie,discutii cu editura, coperta,corectura,zeci de drumuri la Râmnicu Vâlcea, bucurie, mare bucurie...Era insărcinat cu viitorul lui volum...Și a vrut să facă totul singur
De prefață trebuia să mă ocup eu, adică să găsesc pe cineva...Și neumblată cum sunt prin lumea asta literară,m-am rătăcit, am intrat în criză de timp, era să iasă fără prefață
Unui om minunat i-am scris un mail disperat, a scris-o dintr-o suflare într-o noapte albă.
Radu Ilarion Munteanu se numește
Volumul se numeste Simfonie pentru spadă și crin, a aparut la editura Conphys din Râmnicu Vâlcea.
Lansarea va avea loc la Biblioteca Județeană ’Antim Ivireanul’, Râmnicu Vâlcea,pe 17 februarie, la ora 17.
Cred că vă imaginați ce mult s-ar bucura să vadă sala plină.Pentru el această lansare nu e o simplă lansare, el nu are nimic altceva.
Iar participarea voastră ar însemna un act de dăruire pentru un om cu care viata n-a fost prea generoasă.
Vă asteptăm cu drag...

Mariana