hai sa-ti spun o poveste...

un om avea o floare...

si iubea floarea aceea din toata inima sa...

o uda zilnic...

o ingrijea...

ii pusese pana si un nume si chiar vorbea cu ea...

de cate ori isi bea cafeaua dimineata aseza cu grija floarea pe masuta lui de cafea si o privea cu tandrete...

cand se intorcea tarziu si obosit de la munca se oprea la floarea lui pentru a-i spune vorbe de dragoste...

pana intr-o zi cand nu se stie din ce cauza nelamurita floarea a inceput sa se ofileasca...

nu a mai putut sa bea cafeaua de dimineata...

a renuntat la slujba lui pentru a ingrijii mai bine floarea lui fermecata...

a sarutat-o si mangaiat-o...

saptamani si saptamani in sir...

a refuzat sa manance...

nu a mai putut sa doarma...

a fost gasit intr-o dimineata zacand cu un zambet viu si vesel si viu pe fotoliul lui scamosat si scalciat , cu o mina fericita strangand la piept floarea aceea...

avusese un tel in viata...

"Are fata unui copil " a mormait vecinul lui ursuz si plictisit...dar totusi ce floare frumoasa are...nu o sa se supere nimeni daca am s-o iau eu...

si astfel vecinul lui cel trist si plictisit de viata avea o floare...

si iubea floarea aceea din toata inima sa...

o uda zilnic...