Când pe pământ umblase Dumnezeu
Să vadă traiul de-i ușor sau greu,
Din toamnele târzii și până-n vară,
Trecea nestingherit din țară-n țară.
Opri un ins care mânca măsline,
I-a spus:-Am o poruncă pentru tine.
Iar dânsu-i puse, scurt, o întrebare:
-Spune-mi Doamne de o ai, pe care?
-Să nu mai furi că asta nu e bine!
-O Doamne asta nu e pentru mine,
Că noi trăim , mai mult de jumătate,
Puțin din muncă și mult din furate.
Domnul a rămas puțin pe gânduri,
Cutreieră apoi alte pământuri,
În cale i-au ieșit alți muritori
Erau mai veseli dar bănuitori,
O vorbă blândă Domnul le aruncă:
-Ați vrea, să vă dau vouă, o poruncă?
-O Doamne, vrei să faci, din noi doi, sfinți?
Dar spune-o! Domnul:-Să nu preacurviți!
-Nu o primim, s-o duci cât mai departe,
Noi toți avem vecine și amante.
E Domnul trist că a venit degeaba,
Nu-și poate, pe pământ, lăsa desaga
Și pleacă-n ceruri tocmai cum venise,
Da-n cale, iată, Moise îi ieșise
Cu oile, păscându-le pe-o luncă.
Domnu-l întreabă:-Tu vrei o poruncă?
Iar Moise-i spune calm:-Doamne, ia stai,
Cât costă una dacă vrei să-mi dai?
-Sunt gratis Moise! Domnul vrea să plece.
-De-s gratis Doamne, poți să-mi dai vre-o zece?
De atunci, noi pătimim, umblând și-n coate,
Nu reușim să le-mplinim pe toate.

P.S. Acum, la multi le-ar fi venit ideea
Sa le respecte, dupa Dan Norea.