se termină brusc. coada mea. să o ia dracu. nici măcar nu pot să adorm pe lungimea ei. cândva, doi țigani întindeau o blană peste coatele scaunului, respirau în ceafă
/“ce coamă are ăsta?”/ “până pe spinare n-am mai văzut”/”al cui ești mă?”
așteptam copil, să îmi cadă foarfeca prin păr.
altfel,
să nu mai fiu.

de curând mă tund 1nu pe scaun normal,
până pe după umeri îmi aduc aminte,
de cei țigani.

lipește-te de lună ,
linișteș-te de lună
se termină brusc, coada mea
ul-timul os

urlă lipit de noapte
desperecheat.