Din sfera timpului de dincolo
mă privești dur
îmi numeri pașii ce-i bat în hora aceasta drăcească
pașii lui, ai ei și urmele mele
călcate apăsat de țigancă
strivind sentimente, gânduri și doruri...
Arunci vorbe de fier încins
peste sufletul și inima mea
ard ca pecetea pusă
pe grumazul calului domesticit.
Strigi de departe: desprinde-te
de ochi scormonitori, pătrunzători, priviri fixe,
acest ciudat magnetism ce-l simți până-n adâncuri
și spală-te cât mai a timp
de urmele lui încărcate pâ-n la refuz de dorința țigăncii.
Pleci lăsându-mă cu simțămâtul acela
de dezgolire intimă, tainică a făpturii mele
pierind ca un vis ce nu-l pot șterge
că doare.