...neînțelegeri; erori de comunicare
*
un mod de a comunica liber obligă subiectul la un efort de canalizare a mesajului către o țintă definibilă, prezentă în sfera gândurilor sale;
*
ce înseamnă de fapt, emitent-receptor, când este vorba de comunicare? emitent (pe care nu-l distingem de subiectul epic) și receptor( pe care-l identificăm cu cititorul) sunt asemănătoare, într-un fel sau altul, cu întâmplător și necesar, posibil și real;
*
eu însămi pot a mă identifica cu întâmplarea din viața unui semen al meu, asta nu înseamnă că demersul meu cognoscibil se va limita la o simplă opinie despre ceva (spus ori nespus!), ci dimpotrivă întregul meu efort de apropiere de adevăr se va contopi în efortul comun celor asemenea mie;
*
adesea remarc tendința de limitare a observabilului la mediul imediat apropiat, de parcă există limite în dorința de a cunoaște; simultan, se impun timid prea puține tendințe/ semne ale autodepășirii tiparelor;
*
necesitatea exterioară dimpreună cu cea interioară pot fi liant al devenirii, în prag de revigorare a ființei;
*
învierea este factică, în fiecare zi alt mod de a fi, atunci când sufletul dovedește biruința sa asupră-și, realizând micimea și decăderea alături de posibila ridicare prin credință; și, totdeodată, rezonând la ideea că ”în moartea Lui stă mântuirea noastră”
*
nu ezita, fii tu însuți, cititorule
!