Era o vreme...era un regat...
era un rege: eu eram...
stăpâneam popoare de furnici
ce lucrau harnice la expansiunea imperiului,
gărzile-albinele îmi păzeau florile,
trăgeam în țeapă leneșii de greieri-la pescuit..
vise și flote de hârtie îmi colindau pâraiele
și mă simțeam mai mândru ca un amiral..
Eram vestit, și-n neamul șoricesc dăduse frica
de mine și de aliatul meu: pisica..
remediam conflicte între dânsa și cățel
și câteodat' ieșeam zgâriat nițel;
neamul peștilor știa de-a mea ispravă:
cârligul meu îi îndrepta spre tavă..
eram stăpân peste câmpii și stele,
din nisip și lut îmi înălțam castele..
un rol aparte-n viața mea îl juca cămara:
mânjit pe-obraji cu gem,eram, piratul cu comoara..
și orizonturi noi, mai largi,îmi deschideau o scară,
când peste gard creștea un păr,și-n mân'aveam - o pară..
sfetnici înțelepți aveam șoaptele naturii,
căci vântul prieten îmi era ,și foșnetul pădurii..
în puișorii aurii descopeream minunea;
și-n naivitatea mea credeam că pot cuceri luna:
doar o funie mai lipsea
din vârf de pom s-ajung la ea..

Timpul trecea...și într-o zi m-am întâlnit
cu o prințesă - minunată...
privind-o-n ochi, realizai uimit,
că-n urma mea, regatul meu,
se prăbușea deodată.

L-am căutat, dar..în zadar - îl înghițise glia -
plângeam încet sub un stejar...zbură copilăria...