….cândva eram o primăvară. Eram plină cu flori și soare, cu păsări călătoare, eram o păpădie dulce care dormea în iarba eternă, fără griji și regrete, cu un destin prestabilit, să fie de un trecător oarecare neobservată și călcată-n picioare.
Și dacă mă găsești eventual, nu îndura să mă iei acasă, ca sunt un pui de scorpion, chiar dacă-s doar o floare, voi crește mare, cu țepi de diamante iar pentru poftele tale te voi zdrobi fiindcă mă strângi prea tare-n brațe și nu doresc să fiu iubită, căci aparțin lui Dumnezeu