Aș vrea să spun în primul rând,
Facil și trist e primul vers
Și soarele oprit din mers
Uimit a stat …
Pe o fâșie de albastru.
E complicat de înțeles?
M-am pregătit de demolat,
Sau desființat,
Din mii de rime…am ales.
Uitându-mă în depărtare
Pe cer un astru !
Eu văd un soare
Cu S mare.
O floare … culoare!
Petalele se risipesc,
Iar gândurile nu-mi vorbesc.
Mă duc, mă duc,
Să mă-odihnesc !
ÃŽmi iau concediu deci
Tacit sau nu și incomod,
Capul plecat, jos pălăria!
Și spun merci pentru un sfat
Atât de bine-argumentat.
În clasa-a șasea eu am stat
În prima bancă mai mereu
Și nu e falsă modestie
E doar un petec de hârtie
Și-o pată mare de cerneală,părerea mea.
Știu, cărțile din cărți se fac,
Dar cine-a zis-o a știut
Că sâmburele îngropat
Chiar și-n deșert la început
E unic, totuși pe Pământ?
Atât de natural e totul,
De ce-aș vrea eu să mă complic
Să folosesc mii de cuvinte
Pentru a transforma o floare,
Un cer, un soare, o petală
ÃŽn contemplare
Cu C mare?
Aș continua la nesfârșit,
Dar parcă-i serverul oprit
Întâmplător,de prea mult text
Și prea mulți ochi nedumeriți
ÃŽn jurul meu
Pun oare punct?