Tălpile sunt elemente cosmogonice
aruncate în vidul de nepătruns al universului
unde totul este fierbere continuă
expansiune a materiei desculțe…un micron din talpa mea noduroasă
mă descalț de lumea aceasta dezlănțuită și dezbrăcată
de orice norme
și fug să prind orizontul albastru
care în orice secundă a existenței lor, se depărtează
cad, mă ridic , calc peste colțul babei
în care este condensată trăirea de lângă mine
las urme roșii dinnapoia mea
ca la întoarecere să-mi găsesc amintirile
și obiceiul de a alerga să ating infinitul,armonia melodioasă a sferelor
calc ușor sa nu tulbur somnul strămoșilor mei
de la geneză într-un arbore falnic
sau zâmbetul desfășurat al mamei, în ton de crăciun
ori sprânceana și ochiul albastru ale tatălui meu
care îmi urmareau creșterea.
Desculță sunt în alergarea mea să prind curcubeul
prinzând în mănunchi toată culoarea lumii
ce se revarsă cu dărnicie peste noi
în clipele de după ploaie
ce stinge tumultul inimilor noastre aprinse de patimi.
În fuga mea desculță leg energia universală
cu adâncul ființei mele
vreau să prind toate degetele
din multitudinea de mâini ale pământului
să dăruiesc prin căușul palmelor mele desculțe și zbârcite
fluidul universal al luminii.
Desculț am fost, sunt și voi fi
pe un strop verde, din ochii mei.