Mă doare în gît ca o flegmă imensul val al realității
trebuie să vină ei repede, mîncînd aripi de nori
mă ascult la microfon cum salivez
mă interesează oasele mult prea lustruite praful care se așterne pe ființa mea defunctă
ceața mi se pune ca o folie peste ochi peste gură
încep să urlu găsesc un soare de scos și de aici ca din fîntînă
un fel de pește cu bec pe interior
nu va fi tîrziu nici cînd voi purta la butonieră o pată rumenă de ulei
voi merge spre plutonul de execuție și mă voi conversa cu neantul
întreb de ce este soarele păros
pe derdelușul văzduhului aluneci cît vezi cu ochii
încerc să scot la iveală măscăriciul din fiecare
merg de-a-ndoaselea cu fața la ei cu soarele șiroind pe cozoroc