Mocnesc în mine biții hardului
de calculator vechi,
crivățul pare a fraterniza
în toate direcțiile într-o
inamovibilă
lipsă de flux roșiatic,
flux al unei gândiri albastre.
Găsesc tragedii în comedii
și drame în filmele mute.
Îmi pun amprenta sticloasă
pe nisipul lipt de vânt cu avânt,
smulgând încă o filă
dintr-un vechi caiet
pe care creasem organigrama
inimii mele.
Mi-am smuls unghiile
și le-am lăsat să trăiască
în Sahara Africii,
până la dezintegrarea atomică a sufletelor.

Mai smulg o unghie?