am ieșit din casă în tine
scârțâitul creponat al cuvintelor
nu mai poate adânci zgârietura
zâmbetului tău culcat în mine

între pereții privirii tale
mă liniștesc zgomote albastru conturate
cine mai știe a-mi întâmpla jocul acesta
în inima arterelor?

știi bine
viața aceasta gelatinoasă
în libertatea unui somn adânc
se desface picătură cu picătură
și ca în florile unei actrițe
mirosul ascunzișurilor
în ea îl regăsim
când respirăm