Odata, stand la taclale cu un mic inger albastru am simtit ca-mi pierd lumina. Totul se intuneca in fata mea si infricosata mi-am strigat ingerul .
"Oh, inger rupt din pulberea oaselor mele ..
Ne nastem ?!
Ne nastem , ingerul meu ?! "
Nici un raspuns..
"Etern absurd.. Peren patetic..
Oh, inger rupt din lumina ochilor mei..
Traim ?!" strig revoltata ..
Liniste.. Pustiu gros si gri..
"Murim ?!?
Murim, inger rupt din Paradisul Dantesc ? "
Lumina oarba.. Lacrimi uscate ..
" Da .. " imi raspunde Ingerul ..
" Doar MURIM " ...