Sâmbătă

Dar... tu nu ești visul meu ; tu ești hoțul din visurile mele.
Aș vrea... aș vrea să recunosc că tu ai ridicat viața mea la rang de simbol...
Dacă aș recunoaște, aș minți ; tu.. ai fost cineva care a vrut să privească în mine, însă eu am fost suficient de opacă pentru a-ți spulbera certitudinile... Tu ești hoțul meu de vise.
Misterioasele coincidențe care ne-au adus aici, acum, îți par străine. Nici nu e de mirare... Nu ai vrut să mă asculți când am încercat să-ți vorbesc despre ele ; nici de autorul de la care le-am aflat, n-ai mai vrut să auzi...
Atunci, spune-mi, CE ai vrut ?
După ce a trecut atâta vreme, stau și mă gândesc la faptul că într-o zi, ți-ai spus că iubești tot ceea ce nu cunoști... Și te-a ajuns un timp în care să cunoști iubirea. Atunci, spune-mi, ce ți-ai spus ? Că o iubești ? Că n-o iubești ? Și dacă da, pe cine? iubirea, sau pe ea ?
- Îmbinarea lor ar fi fost ideală. Dar tu nu ești o fire idealistă întru totul, și eu nu mai stau cu sufletul la gură să mai aflu ceva de la tine. -


Duminică

Știi ?... Azi te-am văzut... Sau mai degrabă, ți-am vorbit... Unde ne va duce toată vorbăria asta, ce o lăsăm să alunece de pe gurile noastre, care parcă nu mai au răbdare ?...
Eu, cel puțin, mă ascund în spatele unei vorbării continue, și nu mai îmi pasă de ce-ți spun. Sau ce îmi refuz să-ți spun. Și iată cum din nou nu vei înțelege despre ce mama ei vorbesc eu aici. Nu... te simt ; bănuiesc eu ce faci în momentul ăsta. Mâinile tale avide apucă totul... Dar nu și pe mine ; și nici bucățica albastră de cer, de care m-am bucurat cu două minute înainte, privind-o de jos... Fâșiile albe, diafane, arătau ca două aripi de înger...
Săracul..., și-a purtat satinul până să ajungă la privirea mea profană...
În clipa aceea, am avut destulă spontaneitate pentru a-i striga lui Claudiu : " Uite, vezi norii aceia ?... Și triunghiul acela, din fața ta ?.. ( Și el ar fi zăbovit în fața ultimei întrebări ; iar eu îi voi fi zis ) : Triunghiul acela verde, cu un copăcel închis la culoare, în dreapta... Imposibil să nu-l vezi !... *_______________ !*
În sfârșit ! Și linia orizontului din stânga ? ". Aici mă voi fi oprit ; aș fi ascuns faptul că spre acolo îmi port energiile, și dragostea... Dacă l-aș fi privit pe el, focul s-ar fi reaprins, poate cu o mai mare forță... Fără îndemn, fără glas, am găsit soluția - l-am privit -. Mi-am afundat mâinile în Zodia lui de Apă, și am aruncat răcoarea peste acel roșu ce nu se mai oprea să se înroșească...
În acea noapte, EU am greșit : nu trebuia să-i încifrez nici un mesaj, și nici să i-l strecor sub ub șervețel... A fost un moment de slăbiciune, recunsoc... Chiar dacă el a insistat, nu ar fi trebuit să-i spun nimic... Nimic din ce nu voiam. Hm ! Se pare că angoasa de pierdere și-a făcut de cap cu mine, în seara aceea... Un bairam, cu dans, zbenguială și artificii...
Apoi, a venit noaptea. Alt chin. " De ce i-ai spus, Cris ?... Trebuia să păstrezi Taina pentru tine !.. Drumul era al tău ! Dacă se decide acum, să te fure ? ție însăți ? Nu trebuia... Acum, nu-ți rămâne altă cale : pleacă... "
Puteam să cobor cele 33 de scări până la el... Să-i strig speranței lui nesăbuite să nu mă mai caute, și să las în urma mea tăcerea Nopții, acoperind până și tăcerea Durerii lui... Dar n-am făcut-o ;nu m-am gândit numai la mine, atunci...
Totuși, el ?!
El nu s-a gândit numai la el, când m-a transformat în Apă, și a început să bea nesățios ?.. Doamne, ce apă tulbure am fost în ziua aceea... Priveam, alături de el, ca prostită, cerul și soarele, și pietricelele colorate sub luciul acela transparent, și nu ascultam strigătul din spiritul meu... Era înnebunit deja. Proasta de mine !
Și când stau să mă gândesc că eu chiar am luat una din pietricele !...
O am deasupra capului, pe primul raft al biroului... Cora, fă să-mi cadă în cap !... Þi-o cer ca prietenă apropiată ce-mi ești...