totul se compensează în nenorocita asta de viață
spuneai într-o dimineață frământând între palme tot ce era mai străin. a urmat o ușă cu creieri zdruncinați o cafea aproape terminată o jumătate de gând scuipat printre dinți.
dezlegarea asta e frumoasă și sălbatică ca un cal de rasă
gândeam în timp ce tu deveniseși o pastilă efervescentă
într-un trup aproape lichid.
ai trecut prin mine pe trecerea de pietoni
e poate singurul lucru regulamentar pe care l-ai făcut și singurul pe care nu era nevoie să-l faci.

ești provocator ca oja roșie de pe-o unghie
complimentele vin mereu la spartul târgului
tot pe planeta asta am rămas dezamăgindu-ne reciproc -
poate singurul lucru reciproc suportabil.

tăcerea e rotundă și gonflabilă ca un colac de salvare.