Partea I

Zilele trecute m-am întâmplat pe la cabinetul medical
al unei cunoștințe și, cum pacienții întâziaseră să apară, am fost invitat la o cafea- pentru că așa se tratează oaspeții bineveniți- Și nici nu am apucat să
sorb prima înghițitură că s-a auzit clopoțelul de la
intrare, acela care îndeplinește rolul "informatorului"
despre apariția mult așteptaților clienți.
Nu! Nu era un client. S-a anunțat ca fiind "agentul" unui centru de cercetare în subordinea Ministerului
Sănătății.
Iritată, cunoștința mea a reacționat instinctiv și a decis să-i dea imediat "papucii", dar, la intervenția
mea împăciuitoare, l-a lăsat să-și joace rolul(pentru
că, oricum, nu câștiga dar nici nu pierdea bani). Cum era de așteptat informațiile solicitate nu aveau va-
loare pentru un centru de cercetare și, după ce indivi-dul a plecat fericit că obținuse parafa cabinetului-
pe hârtia umplută cu "nimic" - mi-am liniștit cunoș- tința observând că făcuse o faptă bună; băiatul avea o
slujbă și fiecare ștampilă obținută îi dădea speranța încasării încă a unui salariu...


Partea a II-a

De când mă știu am fost un naiv și un visător incori- jibil. Am o vârstă cam obosită, dar nu am învățat să
mă amestec cu lumea asta pragmatică și egoistă.
În urmă cu aproape un an am descoperit, într-un ser- tar, o revistă "Știință și tehnică" pe care o păstrasem
din adolescență, când mintea mea dorea să depășească
viteza tahionilor. Era o revistă mai frumoasă decât un
roman de dragoste pentru că vorbea despre un vis; un
vis care s-a multiplicat în mințile a milioane și mili-
oane de oameni de aici și de aiurea; un vis care-i răs-
colește pe adolescenți și care îi frământă pe amatori
dar și pe cercetătorii avizați. Este vorba de aerodina
lenticulară = "farfuria zburătoare" imaginată de cel
care este probabil cel mai mare visător născut vreoda-
tă pe meleagurile astea, acela care a uimit prin non-
conformism și varietate de preocupări și care a propus românilor proiecte impresionante cum este cel al com-
plexului arhitectural-turistic "Delta". Numele lui-
Henry Coandă- e cunoscut și respectat de toată lumea.
Descoperirea revistei a eliberat copilul sufocat de atâția ani de realitate și l-a trimis, din nou, în lu-
mea visătorilor naivi. De data asta îmbogățit cu o for-
mație inginerească călită în mulți ani de proiectare
pentru societatea socialistă multilateral dezvoltată.
Și șontâc-șontâc am mai aflat câte ceva, ba din lectu-ra cărților, ba din "plimbări" pe Internet.
M-am adresat, la un moment dat, unei firme americane
producătoare de amplificatoare de aer( bazate pe "e-
fect Coandă" ). Nu m-am așteptat să fiu luat în serios
(mai ales că m-am prezentat ca fiind din România). Și
totuși a doua zi am avut răspunsul!
Am avut apoi îndrăzneala să mă adresez "Agenției Spați-
ale Române", solicitând o informație simplă - legată
de un material documentar care ar trebui să se afle în evidențele acestei instituții- tot în conexiune cu
"efectul Coandă".
Desigur e-mail-ul meu a ajuns la un funcționar român, din aceia care "trebuie" să ia un salariu- probabil
îndestulător- unul dintre aceia ocupați cu probleme de importanță națională, europeană, ș. a. m. d. ...


ÃŽn loc de epilog

După evenimentele din 1989, am predat carnetul de
"membru" și am avut ulterior senzația că m-am păcălit.
Pentru că, parcă ascunși undeva, oamenii "cuminți" re-gizează aceeași piesă și impun aceeași mediocritate a spiritului...
Și între timp, oameni pragmatici, de pe alte melea- guri, transformă în realitate visele unora care s-au
născut prin locurile astea.