Hai sa iti spun ce inseamna jocul de-a vati ascunselea. Tu te ascunzi eu numar pina la 10 incet si cu pauze vadite apoi vin dupa tine si te caut. Pun miinile la ochi pentru citeva secunde totul e negru si apoi incep sa disting lucrurile unul cite unul aliniate. Ma izbesc de scaune si de pat si chiar de sifonier. La o adica sunt stinghiera si tu asta o stii. Gusti din plin cu satisfactie simplul fapt ca imi fac vinatai singura. Este un moment jubilant pentru tine caci nu te gasesc desi te caut in toate colturile dragi mie. Imi faci cu ochiul si imi zimbesti larg, eu ma intristez vezi tu poate ca destinul imi joaca feste poate ca joc gresit si poate ca mi-e lehamite sa scormonesc fiecare locusor din mine ca sa te gasesc pe tine.

Cuvintele astea vor fi ca niste sarutari aruncate in vint. Ti-am scris de atitea ori rupta in bucati si impartita, indoielnica si sovaind incit nu stiu daca mai are rost. Insa au ramas multe lucruri nerostite si parca simt nevoia sa dau tot veninul din mine ca sa ma pot curata. Cineva mi-a spus zilele trecute ca nu iubesti cu adevarat o persoana pina nu ii doresti sa fie fericita independent de tine chiar si cu altcineva. Dragostea inseamna sacrificiul egoismului ordinar starea aceea absoluta in care suntem destui de naivi sa credem ca universul nostru se invirte in cercuri in jurul situatiilor create de noi. Pendulam lipsiti de incredere si ne ranim pentru ca asta ne-a mai ramas acum.Cred ca incep sa inteleg de ce sentimentele ne-o iau citeodata inainte. De ce capul nu urmeaza docil. Abia acum pot sa-ti spun ca ce simt lasa santuri adinci in mine. Ca sunt brazdata pe alocuri si ca nu o sa ma vindec poate niciodata.

Exista iubiri care nu vin si iubiri care nu trec. Eu imi aduc aminte de un singur episod dintre noi care mi-a ramas oarecum intiparit in minte. Acum un an eram impreuna de mina in pat la tine in camera aceea micuta care a fost martora multor duplicitati- mai tii tu oare minte? Era in dimineata zilei in care ti-am iesit prima oara din viata cind mi-am facut prima data bagajele si cind ai plins pentru prima oara. Un singur gest mi-a ramas in minte atunci. Modul brutal in care desi imi plingeai in brate m-ai impins deoparte ai preferat sa iti ascunzi capul in perna pentru ca durea, pentru ca nu vroiai sa te vad vulnerabil pulsind. Eu plecam tu ramineai.Ce usor a fost. Mi-ai aratat ca nu esti decit un barbat care minte si inseala insa nu ai reusit sa imi pui valul acela pe ochi.Ce atitudine contradictorie! Ma privisesi incordat, cu ochi atit de stralucitori si umezi ca parca venise inima cu clopotele singelui sa-mi bata in timple nu in piept ca pina atunci. As fi plecat consolata dar deja simteam ca iti apartin cumva si nu puteam sa inchid toate usile dupa mine. Vezi tu din ziua aia noi ne-am luat ramas bun constant mereu. Si de fiecare data am plins in noi. Chiar si ultima oara. Mai tii tu minte oare? Te-am implorat sa opresti haosul arbitrar, nebunia aceea care parea fara de prisos.Ca la biserica in fata icoanelor te-am rugat. Si pentru prima oara m-ai ascultat. Dintre noi doi tu singur ai avut curajul asta imens sa calci pe iluziile astea obosite si sa ma ajuti sa te urasc putin. Te cunosc bine. Imi intinzi o mina vehement doar ca sa ma poti impinge in prapastie. E doar o consecinta normala a unui om ajuns la saturatie. Imi arati ca esti altcineva ca nu iti pasa ca nu conteaza, imi arati o fata pe care nu o cunosc.O mie de masti de catifea si carton purtate pina atunci si acum singur ai ramas sa iti scluptezi sa-ti pui pe obraz o masca de metal masiv si ghimpata pe dinauntru.

Iata insa pina unde merge credinta mea.Barbatul care il stiu eu e omul drept in fata caruia as ingenunchea pentru care mi-as pleca capul si caruia i-as darui sufletul meu intreg. Barbatul pe care-l ocrotesc eu e umil si simplu.Am iubit nating. Am iubit mult si prost. Si nu mi-e rusine sa o recunosc.

La o adica numai oamenii puternici stiu sa supravietuiasca. Ceilalti doar invata sa accepte meschinariile sortii. In ce categorie intram noi doi? Si ce rost mai are sa mai invinuim universul pentru ca nu am stiut sa ne depasim conditia? Iau cu mine ce mi-ai dat si incerc sa uit acum cuvinte si gesturi care si-au lasat amprenta. Incerc sa uit ca sa pot trai si eu ca si tine. Mintindu-ma frumos.