Ma doare fiecare sentiment care nu-mi apartine ,ma taie cu intepaturi.Poate asta merit.Poate acesta e blestemul meu vesnic.Poate aceasta nu e lumea mea.Poate ar trebui sa -mi fac lampase si sa mi le infig la inceput de artere.Ma doare trupul ce nu este al meu,chemarea duhului ce nu o recunosc.Mi-am ingropat misterul la capatai de liliac.Cine ma va invata sa hranesc radacina lui cu iubire?Acum e prea tarziu pentru PRAJELI DE SOARTA.Eu nu sunt ceea ce par si ceea ce nu pot fi.Iarta-ma...mama!