Cand m-am intors ca sa imi regasesc Eul , mi-am amintit ca l-am pierdut undeva, intre Mine si Sine. Acum , cand ma stiu pe mine, si copilul meu imi cunoaste Sinele am avut dorinta stirba de a regasi ceva, putin de tot din Eul meu. Si cand am muscat din cunoastere a venit anotimpul despartirilor rau famate, a unei ierni disperate de frig sufletesc. Asa ca nu mai imi caut Eul, ci inteleg ca am sansa de a fi descoperit de altii, poate chiar de fiica mea ...Si nu mai astept un sarman , unic punct din infinit ce sunt, sa devin ceea ce n-o sa reusesc niciodata: Libertatea nemarginirii.