Încercând ieri să scriu despre cele întâmplate cu exact un an în urmă pe poezie.ro, nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că în ziua aceea de 14 martie 2002 nu s-a acordat nici o steluță.

Ca urmare, o să-mi lărgesc puțin câmpul investigațiilor (astfel încât să îi cuprind de exemplu și pe aceia care – adevărați vizionari! – trăiau deja în viitor, cum ar fi Costel sau kopilotu).

Pan publica un editorial viu controversat (peste 300 de vizionari și 34 de comentarii!), sugestiv intitulat „Biserica Homosexualilor”. Pentru a vă face o idee, permiteți-mi să spicuiesc: „nici eu nu's de acord cu homosexualii...nu fac discriminari [...] dar ii vad ca pe o anomalie a naturii” (Arghira), „daca ar legaliza prostitutia femeile care practica meseria asta ce-or mai cere?????” (Akemi), „Pana acum au fost patru comentarii la acest editorial si toate... au simpatizat cu opinia mea. Atunci, ma intreb eu, de ce nu se schimba nimic?” (Pan), „Sa ies in strada? Nu-mi sta in fire, decat in cazuri extreme.” (Akemi), „relatia mea cu Dumnezeul in care cred este una de profund respect reciproc si....amicitie” (Nexus), „Ca unul dintre editorii acestui site citesc tot ce se poate citi, deoarece este necesar sa iau pulsul orientarilor.” (BogdanGeana), „avand in vedere ca varsta in care un homosexual se formeaza ca atare este perioada adolescentei, perioada de formare sexuala, aceasta devine homosexual fara voia sa” (Pan), „va marturisesc ca mie imi repugna si ca nu as putea vedea doua lesbiene, de mana, intr-o biserica, desi gestul poate parea atat de feminin... Va mai marturisesc ca ma indoiesc de capacitatea lor de reproducere...” (Andia), „deocamdata clonele nu s-au constituit intr-o comunitate, slava Domnului” (Andia), „ceea ce imi displace nu este minoritatea homosexuala, ci fenomenul de homosexualitate in sine” (alooper21).
Și am să închei din nou cu vorbele lui Bogdan Geană: „Ce mi se pare extraordinar la acest editorial este ca dupa foarte multa vreme mi-e dat din nou sa urmaresc o serie de dialoguri inteligente”. Aferim!

Tot pe atunci, Adlerine trăia într-un vulcan, D`antesq se simțea expulzat genetic (dedicația fiind însă pentru Dan Helciug), un pion juca șah, Aphrodite-i îi era dor (și își declara dragostea „într-un vis ceresc”), Akemi se „zgâia” la steaua sa, costel ținea lecții de zoologie (tot o parte bărbătească și una femeiască, la rând), rămas fără cuvinte, Nexus se adresa neputinței sale cu drag („Sa fii ferice dulcea mea copila/ Nu vreau recunostinta nu vreau sa fii umila”), Anaid se gândea la femeia cu garoafe, iar Constantin cânta primăvara.

Degeaba în schimb avea treburi mai importante. Mai exact, fix trei răfuieli personale: „una permananta impotriva oricarei modalitati de inregimentare a unor idei spirituale sub forma unei religii, a doua, la fel de constanta, impotriva aplicarii acestor precepte religioase prin intermediul bisericilor si o a treia, care rabufneste uneori, impotriva spiritualitatii in sine”.

La fel și mat, care, între eleganță și aroganță, își exprima poziția împotriva „spiritului de gașcă în ceea ce privește literatura”: „atunci cand facem referiri este bine sa le facem doar la nivelul unui anume text ci nu la nivelul persoanei careia ii apartine sau la calitatea pe care aceasta o detine in societate. Poezia si arta aceasta a scrisului tin de magie si de simtire si nicidecum de studii sau de rangul social.”, „Toti marii scriitori sunt egocentristi, singuratici si orgoliosi, [...] DAR niciodata vreunul dintre ei nu a calcat pe mina celuilalt pentru a se inalta cu citiva centimetri!”, „intrebarea se pune asa: ce ii face pe unii sa se creada buricul pamantului si sa loveasca in statutul altora si nu in ceea ce scriu?”, „plecare lui Radu [Herjeu!] este o pierdere si nu un castig, nestiinta unora de a da este ura si nu stiinta”.

Ca sa vezi: nimic nou sub soare. Si sub umbrela site-ului, așișderea....




PS: Pentru cei curioși, iată link-ul pentru a ajunge la întâmplările și personajele acelor vremuri: http://www.poezie.ro/texte.php?from=18000