Cat?
Desigur nu mult
In alta distanta colorat cu
Undita asta, desigur, desigur, desigur.
Atata ramasese rosu in alb
Fara relevanta antinomica
A boului transformat in pseudotaur
Dementul prezis de altii
Mai dementi decat anschluss-ul.
Toate se despart,
Intotdeauna
Iremediabil despartirea seamana a varza acra
Murata de anul trecut, acrita insa de curand
In vasul asta al tau cu sperante
De-i zici inima, suflet, de-i zici.
Alta:
Uite un cer si unete si ploaie,
Ca ploua, desigur, desigur, desigur
Si nu ai nici voce sau vreme nici note
Uitate pe clapele pianului adormit
Pian nebun ca noaptea declinului.

Sigur, atatea acuzatii nu ar fi avut cum sa treaca neobservate, le-ai vazut tu si a fost deajuns, un tu imperial si flamand de lene si dezgustul micimii plictisite a nesigurantei cu care te confunzi pana la identificare, l-ai vazut si l-ai si cantarit din priviri daca merita sa fie cantarit si din gand sau doar spus pe limba vorbei grabite, cum sa nu, stiu, ce rost mai are sa ascunzi carpa aia umeda de rostopasca, stiu, ai probleme, varsta nu te mai poate scuza de patimile pe care trupul le indura sub sarcina anilor, aveai spirt amestecat cu iarba si ai umezit o bucata proaspate de bumbac sa faci Dumnezeu stie ce cu ea, ca numai cei care stiu pot sa inteleaga iar din cei care au priceput nu cred ca multi isi mai aduc aminte ca stiu, ca te stiu pe tine, palid la fata ca moartea cea neagra sosita in ajuul propriei sosiri,cu nasul confuz si privirea indirect indiscreta ca a oricui i-ar fi venit sorocul sa se dezdoaie de cocoasa trupului, zici ca nu e asa, las ca eu stiu mai bine, mi-am spus de-atatea ori incat am reusit sa ma conving:

Albastru
Albastru
Albastru
Albastru
De-o mie de ori albastru

Atat de verde era si-atat de-nceata vointa existentei, ca parca i se citeau buzele rostind literele cuvintele cersind semne, dar cine sa ma mai citeasca si pe mine, intre atatia dobitoci cu ifose care s-au pripasit in jur, ei cred ca senioria este egala in virtute senilitatii, de fapt nu cred dar nu-si dau seama ca asa sta treaba, si sunt senili si indolenti, mai ales una cu fata seaca de poza violata si nume parca rupt din colt de ulita, nume de baba putreda si rece, si calda unde rece ar fi trebuit sa fie, aceea mai ales te-ncearca cu miere cumpanita in otrava, o sasaita de pripas in tara pripasitilor, cin-sa nteleaga, de fapt, se lasa toti orbiti, spoiala e regina, regina numelui ei scancit pe podelele closetelor murdare, aflat in gurile betivilor perversi si jegosi, iubita doar pentru ca a stiut sa-si invaluie dejectia in poleiala sclipiciurilor ieftine, iubita, si tu o iubesti, nu-i asa, ce sa-ntelegi, intelegi, totusi, dar nu esti in stare sa vrei, cu atat mai putin sa fii

Albastru
Albastru
Albastru
Albastru
De-o mie de ori violet...