EÈ™ti rătăcit. Pierdut printre străini. Mergi fără un scop printre ei. Și È›i-e frică. Þi-e frică de ei. Nu îi cunoÈ™ti. Nu vrei să-i cunoÈ™ti. SimÈ›i cum totul te apasă È™i nu mai poÈ›i să respiri. Acesta eÈ™ti tu. EÈ™ti rătăcit È™i vrei să te regăseÈ™ti. IeÈ™i afară din casă. Mergi printre oameni, uită-te la ei. Și gândeÈ™te-te. Ceea ce îți trebuie È›ie nu este o meditaÈ›ie în liniÈ™tea È™i confortul camerei tale. Nu. Acum tu vei medita asupra lumii ce te înconjoară. Și asta o vei face în mijlocul ei. Mergi aÈ™a, fără un scop, privindu-i, meditându-i. Toată ziua. Mai multe zile, dacă este nevoie. Până într-o zi în care deschizi ochii. Și abia atunci te uiÈ›i la ei. Abia atunci îi vezi cu adevărat. Și descoperi că tu eÈ™ti liber. Tu È™tii. Ai È™tiut întotdeauna. Ai simÈ›it-o, a fost mereu înăuntrul tău. Tu È™tii că dincolo de ceea ce vezi mereu în jurul tău se află o altă lume. Uită-te bine. Și vei vedea că ceea ce ai considerat până acum străin, necunoscut, este de fapt cea mai personală imagine a ta. Este viziunea ta asupra lumii. Este lumea ta. Și o vezi aÈ™a cum o gândeÈ™ti. Abia când vezi acest lucru, când totul din jurul tău începe să capete un sens, o continuitate, o viață interioară, abia atunci începi să fii cu adevărat liber. Atunci o vezi cu adevărat. Și îți dai seama că ceea ce ai urmărit toată viaÈ›a, ceea ce ai căutat prin atâtea metode, sursa atâtor iluzii È™i necazuri, a fost întotdeauna în singurul loc în care n-ai căutat-o: fericirea a fost mereu la tine. Ai purtat-o mereu cu tine È™i n-ai È™tiut să o foloseÈ™ti. Dar acum totul se va schimba. Pentru că ai început un drum nou. Un drum către tine însuÈ›i, un drum către libertatea ta interioară, un drum către fericire...

NOTÃ

 Aceasta este introducerea la una din multele cărÈ›i pe care am încercat să le scriu. Data la care am scris-o: 11 Dec. 2001