Inima imi este strapunsa de sangerosul fulger al tradarii care mi-a ranit sufletul ca soarele plange cu mine iar luna nu mai lumineaza parcurile cu indragostiti.
Ochii mei s-au transformat in sclipiri de argint,ma dor,dar lasa-i sa ma doara,poate ei se vor usura,dar sufletul meu va avea mereu acea rana sangerie a spinilor iubirr.
Merg pe strada,cred...nu stiu ce-i cu mine,picioare n-am...parca nu mai sunt fiinta,nu m-am nascut niciodata,sunt un spirit care a fost predestinat sa devina tristete.
Ploua...!Oare ploua ? Nu simt...
Sunt o boare de vant,o minciuna sfaramata de toti prin vorbele lor ironice...
Ma pierd acum prin minciuni sau adevaruri,lumina sau intuneric,nu-i totuna,fiindca mi-am pierdut simturile... fiindca am iubit...
..................................................................