Ai sunat timid, gest ce mă caracteriza...
Ai vrut să ști ce fac, m-am mirat ...
Brusc vița mea, banala mea viață, te interesa...
Grija ta în trecut m-ar fi bucurat.
Ai oftat,
Nu, nu te-am uitat,
Nu aÈ™ fi putut uita ce am iubit...
Nu aÈ™ fi putut uita pentru ce am suferit...
M-ai lovit, sentimentele mele mi-ai umilit fără milă.
Câtă suferință de dragul suferinței...
Lipseam acum din viața ta, deși tu m-ai alungat...
Lacrimile mele nu te-au înduioșat,
Dar lipsa mea...
Nu am cuvinte, te am iubit,
Acum iubesc, dar nu mai știu pe cine...
Aș vrea să stau acum lângă tine...
Dar singura legătură e firul de telefon.
Ce sentiment banal, ai fost a mea dulce iubire...