Merg pe stradă...nu mă pot gândi la nimic. Îmi răsună in minte, ca un ecou sfâșiat, cuvintele, auzite, în fugă, de la o trecătoare, o femeie în vârstă, trecută prin viață, adresându-se copilului ei:"Ai grijă de tine, si nu uita că cel mai important lucru este viața!"Mă întreb:oare poate cineva schimba această lume?Oare poate cineva să treacă prin viață fără să-ntâmpine greutăți?Mi-aduc aminte acum, de toate poznele făcute în copilărie.Eram un copil...
Viața se scurge fără nici un răgaz. Toul trece foarte repede, neavând nici un popas în drum. Timpul e grăbit. Acum ești un copil plin de energie si fantazie. Jocurile ți se par cel mai important lucru. În mintea ta nu există loc decât pentru visurile tale pline de naivitate, de frumusețe. Purtarea ta depinde de familie, care te ajută. Ei sunt cei care te învață să mergi, să vorbești, te educă.
Mâine vei deveni "un om mare". Vei avea foarte multe responsabilități. Nu o să mai ai pe nimeni lângă tine care să te sprijine. Vei fi singur într-o lume rea. Familia ta se va transforma într-o statuie, ea nu va mai spune nimic, nu va mișca. Ea nu te ma mai ajuta cu nimic, nici măcar cu iubire, acea iubire se vca transforma în indiferență.
Dar viața merge înainte. Cine rezistă loviturilor ei estre un învingător,cine nu, renunță. Tu alegi dacă te adaptezi sau fugi.