Am plâns, pe treptele de păsări
Trecut cu dinții ferecând
Prin curcubeie lentilare
Frânta mea odă, rupând molatic umbra din celule...


Pășind, si pliscurile zac în nedormire
Când tălpile arzându-mi înca visul morular
Se descleștează sarutând cu sânge


Celulele mă scutură și fug și eu le-ntorc
Și iarăși sunt, nu sunt...
Retina ce m-așteaptă spastic
Dincolo
Să vin,
Să plec...